Ce dorim

Lipsa de cultură politică, dar mai ales de educaţie naţională, i-a facut pe unii europarlamentari români să exporte războiul intern politic dincolo de graniţe, aducând în acest fel un prejudiciu major ţării şi naţiunii.

Europarlamentari ca Monica Macovei, Elena Băsescu, Cristian Preda şi alţii au indus şi continuă să întreţină ideea că România nu este un stat de drept, solicitând europarlamentarilor din partidele surori europene, spre bucuria acestora, să intervină pentru a aplica, practic, un statut de vasalitate ţării noastre.

Prin asemenea poziţie, respectivii politicieni au oferit altor ţări pretexte pentru impunerea de condiţii aberante, înjositoare în cadrul relaţiilor cu o ţară suverană şi independentă, contribuind la îngenunchierea României.

Atacurile concertate de subminare a autorităţii instituţiilor statului efectuate tocmai de nişte trimişi ai poporului român pentru susţinerea intereselor româneşti, pot fi considerate adevărate acte de trădare.

Pe de altă parte, tot trădare poate fi catalogată şi activitatea europarlamentarului Laszlo Tokes care, prin mesaje încărcate de ură împotriva României, incită comunitatea internaţională, îndemnând-o să intervină energic pentru apărarea minorităţii maghiare, supusă unui aşa zis proces de discriminare şi de deznaţionalizare şi care cere explicit intervenţia Ungariei pentru schimbarea structurii administrative a României.

Prin ce se deosebesc aceşti europarlamentari partinici anti-români de fracţiunile comuniste care au cerut invadarea Cehoslovaciei şi intervenţia trupelor Pactului de la Varşovia împotriva regimului lui Alexandru Dubcek?

Sau, prin ce se deosebesc aceşti euro-politruci români de cominterniştii români sosiţi cu tancurile sovietice?

Niciuna, nicio singură deosebire. Sunt din acelaşi sânge cu trădătorii care au menţinut România timp de 50 de ani sub călcâiul comunismului pe care l-au instaurat cu ajutorul ocupantului sovietic în faţa căruia s-au închinat pentru a-şi oprima propriul popor.

Asemenea indivizi, în loc să găsească alianţe europarlamentare şi să se bată pentru interesul României, se bat pentru interesele partidelor care i-au trimis pe băncile Parlamentului European şi neglijează sau chiar atacă interesele şi voinţa românilor.

În timp ce alţi europarlamentari îşi apără ţările şi popoarele lor, nouă ne este frică să nu fim catalogaţi greşit dacă am îndrăzni să negociem, chiar agresiv, interesele româneşti în raport cu anumite impuneri luate arbitrar de comisarii UE.
Dar noi înșine suntem cei care ne punem cenuşă în cap, arătând Europei că suntem răi, decăzuţi, necivilizaţi, ne-europeni şi oferind astfel instrumente în mâna altora pentru a declasa România.

Noi nu îndrăznim să ne păstrăm verticalitatea pentru a afirma că nu trebuie să fim catalogaţi europeni din mila cuiva, deoarece noi suntem europeni de peste 2000 de ani, timp în care ne-am format valorile noastre, cultura noastră, civilizaţia noastră, tradiţiile noastre care sunt parte a civilizaţiei europene şi pe care nu le dorim alterate.

Ca europeni, nu putem fi eurosceptici, dar suntem euroingrijoraţi că structurile nou create ale UE împrumută elemente ale imperiilor totalitariste de tip asiatic. Putem oare uita că URSS, ultimul astfel de imperiu asiatic s-a dezmembrat tocmai datorită acestor practici totalitare aplicate popoarelor menţinute sub jug?

Oare sindromul jugului imperial ne opreşte să afirmăm comunităţii internaţionale că suntem un popor divizat tocmai din cauza unor intervenţii străine şi tocmai din cauza unui imperiu care ne-a grevat destinul şi ale cărei urmări sunt considerate un subiect tabu de UE?

Este momentul să ieşim din starea de obedienţă şi umilinţă nejustificată, având în vedere că suntem ţara cu cel mai mare număr de populaţie, cel mai mare teritoriu, potenţial economic şi pozitie geo-strategică din estul continentului, deci noi suntem un câştig absolut pe termen mediu şi lung pentru parteneriatul în cadrul UE.
Şi ca atare, avem atuul de a ne exprima cu autoritate vocea în corul ţărilor europene folosind tribuna Parlamentului European.

Europarlamentarii noştri, pe lângă datoria de a reprezenta poporul român, trebuie să constituie o extensie activă şi eficientă a diplomaţiei române.
Din această poziţie, pot şi trebuie sa afirme clar şi puternic că interesul nostru, dar şi al Uniunii Europene este şi trebuie să fie lichidarea stării de instabilitate politico-socială de la graniţa estică prin reunificarea cu Basarabia într-un singur stat român modern.

Desigur, este nevoie de curaj şi de independenţă politică din partea reprezentanţilor României.

În Parlamentul European, poziţiile revizionist-agresive exprimate de europarlamentari “români” ai minorităţii maghiare susţinuţi de europarlamentari ai Ungariei, trebuie combătute de europarlamentari reprezentând majoritatea românească, deoarece, după cum am văzut, reprezentanţii partidelor politice joacă doar după partitura pe care le-o oferă “internaţionalele politice” din care fac parte.

Iată de ce, consideram că la următoarele alegeri europarlamentare, românii trebuie să aleagă nu după afiliaţia sau simpatiile politice, ci, mai ales, după platforma pe care o vor promova candidaţii, platformă în concordanţă cu interesul naţional, cu demnitatea naţională şi cu o noua poziţionare a României în cadrul structurii Uniunii Europene.

Dar, dacă în viitorul Parlament European, România intenţionează să se prezinte din nou, exclusiv cu reprezentanţi ai partidelor şi nu ai poporului român, atunci, organizaţiile societăţii româneşti au datoria să-şi alcătuiască lista proprie de candidaţi independenţi care să reprezinte naţiunea română.